Gusti - cocosul ce nu merge gatit

Gusti - cocosul ce nu merge gatit

La noi in gospodarie, canta cocosul, Gusti pe numele sau de scena. Povestea pintenatului e una controversata; desi traieste in libertate deplina, e mai singur decat Daniil Sihastru.
Rad uneori de el, si-i zic ca-si arade karma in viata asta si se va mantui dincolo.

Inceputul povestii sale, se depana in tihna pe langa alte peste 30 de gainuse si cocosei, ba mai mult decat atat existau si vreo cateva bibilici galagioase in comunitate. Si toti erau mici, mai mici decat un pumn, ciuguleau fire de iarba ori gaze aiurite si crocante. Timpul trecea, vulpea din cand in cand venea si din efectiv scadea. Intr-o buna zi, pe cand, eu si al meu sot bagaram de seama ca ale noastre pasari prinsera la trup, am inceput a ne gandi care o fi cocosul de o sa-l tinem de samanta.

Buun, povesteam mai devreme ca aveam cateva bibilici; n-am habar, daca tu stii, cum e cu bibilicile, pichiri-  cum mai sunt ele cunoscute. Aste pasari, au o constiinta de grup, un mascul are vreo 3-4 femele. Noi aveam vreo 3 masculi fiecare cu vreo 3 femele (cand sunt mici, e mai greu de facut diferenta, care-i - care... in fine ai prins ideea) cum ziceam, au constiinta de grup, daca una pleaca mai hais... si se rupe de card, apoi sa te tii ca nimeni nu mai are astampar pana cand tot neamul nu se reuneste; si cand zic nimeni ma refer si la pasari si la noi oamenii, deci toata suflarea gospodariei e curmata pana se reunesc guralivele, da?! Mbun. Ele mananca impreuna toate odata, se plimba, beau apa, toate impreuna fac totul. De ce aduc vorba despre asta?! Pentru ca dintre toti cocosii nostri exista unul, brumariu- ziceai ca a fost bibilica intr-o viata anterioara, si numa' ce se instaleaza mascul alfa in randul bibilicilor. Vorba lu' al meu: "pe principiul ce fac eu sa faca toti", in fiecare dimineata si pe seara acest cocos se posta in varful clanului de bibilici si le alerga toata curtea. Le gasea cate ceva de mancare, le chema, le aduna, armata cu ele facea.  Noi ne prapadeam de ras si placere. Bineinteles ca facea diferenta intre cocosi, si clar acesta era cocosul de aveam sa-l tinem de samanta... cel putin in planurile noastre.

Doar ca... mna, si la ei ca si la noi, ca-n viata, ca-n tenis... Intr-o zi, chiar amiaza mare, brumariul disparu impreuna cu alte surate, furate miseleste de un bot viclean de vulpe (sa ne intelegem, pe atunci Tric era putin mai mare decat o pastaie). Spre finalul anului, nu mai ramasesem decat cu un cocos si 4 gaini, plus neamul bibilicilor. Din cele 4 gaini, peste iarna au ramas doar doua numite mai apoi Alba si Ghizi si bineintels cocosul Gusti, cel ramas dar nu ales, de noi ci de viata. 

Nu ne-am gandit nicicand sa le facem bors ori alte delicatese pe niciunele. Noi pentru oua le cresteam, iar pe Gusti pentru frumusete(a diminetilor). Tocmai pentru ca erau doar doua, iar Gusti un pintenat potent le-a cam lasat in sange pe bietele surate, ba mai mult a inceput sa acheseze si la bibilici, fapt pentru care ne-am hotarat sa-l lasam singur in curte - dar in viata - iar restul neamului inaripat sa fie mutat la vecini. Asadar, Gusti al nostru vede prin gard ce nu poate avea, in schimb are ce nu pare ca-i trebuie... Doar din paste in ajun, mai primeste dezlegare la scurte vizite conjugale; in rest se ocupa cu gazele din iarba, se mai ciondaneste cu Tric, vine la chemarea noastra si ne manaca din palma, iar eu il tot consolez ca mai bine-i sigur, decat in borsul altuia.


prin GRADINA:

Ochiu' pe pasare
Tric - caine Brankundit
Eu, permacultura... baba si agricultura
Codros prin gradina
Seminte pentru tine
...despre musafirul nepoftit, dar dorit
Apa de trandafir
Recunoasteti personajul?!
Leacuri din galbenele
Gusti - cocosul ce nu merge gatit imaginea 2




Adauga comentariu


 Am citit si sunt deacord cu termenii si conditiile.
Posteaza